vineri, 29 aprilie 2016

M-ai ajutat


M-ai ajutat exact atunci cand aveam nevoie,
Cu un telefon,o vizita sau ceva de mancare,
Mi-ai ajutat sufletul sa stea cat se poate de linistit
 Sa stii ca de departe,sufletul tau e iubit.

joi, 28 aprilie 2016

Pestera Waitomo Glowworm






     Delicatetea milioanelor de stalactite(stalactitele sunt formatiuni care se formeaza in pesteri din picaturi de apa,cu un continut ridicat de minerale dezvoltate)din pestera,face ca aceasta pestera sa fie poate cea mai frumoasa din lume.
     Pestera s-a format in urma unui cutremur,iar asta face ca apa de ploaie sa intre in pestera mai usor si sa o cristalizeze.Ca rezultat,aproape fiecare suprafata din acoperis si pereti sa fie acoperit de stalactite de culoare alba,verde si roz.
    
 
   Aceasta pestera a fost pentru prima data exploatata de Tane Tinorau,localnic maouri,si de un englez pe nume Fred Mace,in anul 1887.Localnicii mouri ,stiau de mult timp de existenta acestei pesteri,dar cei doi au fost cei care au explorat,pestera in intregime.
  

Capitolul 10


  
         Incep sa ma plimb cu David pe o alee veche,totul era atat de frumos si linistitor.Unele femei isi intindeau rufele in balcon,altele stateau la usa blocului si vorbeau.O parte din barbati stateau la terasa si discutau despre meciul disputat aseara de echipele lor favorite,iar cealalta parte isi spalau sau reparau masinileCopii inca aveau puritatea copilariei de altadata,si se jucau,fara nici o grija care sa le macine sufletul si mintea.Totul imi aducea aminte de frumusetea vremurilor de altadata.Atunci cand persoanele din jur erau mai bune,nu era atata lacomie,invidie si rautate.Vremuri in care multi credeau in Dumnezeu.In timp ce eu priveam in jur David imi spune ,,Sunt multi oameni rai dar sunt si oameni buni'',din pacate m-am simtit nevoita sa il contrazic ,,Majoritatea sunt rai'',la care David ,,Nu trebuie sa gandesti atat de dur.Fetita aia pe care ai intalnit-o,cea cu linguritele,ti-a aratat ceva,ti-a spus ceva.''Eu ,,da dar....'',David ma intrerupe si imi spune ,,Acea fetita esti de fapt tu,mai bine zis asa erai tu.Viata te-a schimbat.Intamplarile multi dintre oameni din jurul tau,te-au facut sa te schimbi,sunt sigur ca tu nu ai vrut.Pana la urma cine vrea sa isi piarda puritatea?La fel poate fi si in cazul altor persoane.Apropo de alte persoane.Da-mi voie sa iti prezint cateva persoane.''Ajunsesem intr-un parc,un parc superb cu o fantana arteziana desprinsa parca din povesti.Exact langa ea erau opt oameni.David  i-a prezentat ca fiind oameni ,care vor avea un rol foarte important in viata mea.Irene,Edena.Teodora,Rhea,Cami,Relu,Dragomir si Cezar.Pot spune cu mana pe suflet,e putin spus ,ca au un rol important in viata mea,pot spune ca ei mi-au ajutat inima sa imi bata in momentul in care eu nu am mai vrut sa o fac sa bata.

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Templul Ta Prohm


     Templul Ta Prohm a fost construit in timpul domniei lui Jayavarman VII,un rege maret,el luptand impotriva invadatorilor Cham si reusind astfel sa recucereasca Imperiul Khmir.Acest razboi a cauzat distrugeri mari,in capitala Angkor.
     Templul Ta Prohm a adapostit peste 12.500 de oameni,iar peste 79.365 oameni,furnizau templului,tot ce era necesar.
     Templul era un loc uimitor care detinea mult aur si perle.
     Ta Proham este cel mai mare monument religios construit vreodata si poate fi considerat capitala copacilor regali.Copacii gigantici,ramasitele templului,sculpturile din ziduri si radacinile copacilor iesite la suprafata,dandu-ti impresia ca acei copaci ar vrea sa o ia din loc.
                
            Templul a fost construit in epoca de aur al Imperiului Khmer(Cambodia,in zilele noastre).Acest imperiu a fost cel mai mare imperiu pana la revolutia industriala.
              
 
      Desi ploua mai des doar intr-un anumit sezon,iar in restul sezoanelor foarte rar,ei au reusit sa construiasca cel mai modern sistem de rezervare a apei.Acest sistem a reusit sa sustina o populatie foarte mare mult timp,dar la un moment dat ei au trebuit sa abandoneze locul datorita climei.

      

joi, 21 aprilie 2016

Capitolul 9

        
           
        Ma asez pe gardul din fata blocului si incep sa ma gandesc cat de cunoscute si in acelasi timp necunoscute imi par toate.Deodata aud in spatele meu un zgomot,ma intorc repede si il vad iar pe batranul David,era ocupat sa rupa flori din acea gradina,eu in gluma ii spun ,,sti ca asta inseamna furt nu?’’el se uita la mine,imi zambeste si imi spune ,,sti ca iti trebuiesc pantaloni noi nu?’’la care eu ,,de ce?’’batranul David imi raspunde ,,pentru ca acel gard de abia a fost vopsit’’.Incepem amandoi sa radem si deodata simt o mica apropiere de acel batran.Il privesc in ochii lui de un albastru cristalin si il intreb daca poate sa ma ajute iar el cu o voce blanda imi raspunde ,,de ce crezi tu ca sunt aici,daca nu pentru a te ajuta pe tine?!’’.Batranul iese din acea gradina si imi spune sa il insotesc,intram amandoi in bloc apoi intram intr-un apartament.In acel apartament era Bubu,se juca,cu lingurile si furculitele in bucatarie,desi avea si jucarii adevarate,ea dadea mai multa importanta linguritelor si furculitelor,parca aveau o semnificatie mai mare fata de jucarii.Il intreb pe batran daca pot sa vorbesc cu fata,iar ea da din cap aproband.Ma asez langa ea pe podea,si o intreb ,,De ce acorzi mai multa importanta linguritelor si mai putina jucariilor?''.Fata se uita la mine,parca usor dezamagita de faptul ca nu stiam raspunsul,dar imi ia ambele palme,mi le deschide si imi pune in mana dreapta o lingurita si in mana stanga o furculita,si ma intreaba ce vad.Eu confuza ii spun ,,Ce sa vad?o lingura si o furculita...ce as putea sa vad?'',fata ofteaza,trista si imi spune ,,Eu in lingura vad un baiat si in furculita vad o fata,nu am multe jucarii ca alti,dar cred ca sunt mult mai norocoasa decat ei''.Dupa raspunsul ei eram si mai debusolata,cum poti sa fi mai norocoasa decat cei care au mai multe jucarii?cum poti sa te consideri norocoasa avand astfel de ,,jucarii''?,iar asta si i-am spus...dar pe un ton mai delicat,de asemenea am intrebat-o ,,si de ce baiatul e lingura si fata e furculita?si de ce te joci si cu paharele?(privirea mea indreptandu-se spre paharele aflate in dreapta noastra,asezate in linie dreapta).La care ea imi raspunde ,,Baietii pot face multe lucruri,la fel precum linguritele,in timp ce cu furculitele ai un numar limitat de mancaruri unde poti sa le folosesti,dar in schimb furculitele au finete.Iar in privinta fericiri...eu vad toate astea cu ajutorul imaginatiei mele.Restul copiilor vad jucariile asa cum arata si intodeauna vor alte jucarii,pentru ca vor sa adauge si alte personaje jocului lor,si cum niciodata nu poti sa ai toate jucariile pe care le vrei,mereu esti un pic...trist.Eu,inchid ochii,imi imaginez ce personaj vreau,apoi orice obiect din casa se transforma in mintea mea in personajul dorit.De exemplu,paharele.Tu vezi pahare,eu cand ma joc vad un zid,un zid cam la fel ca cel pe care il ai tu in mintea ta acum,iar el nu te lasa sa vezi lucrurile cum le vedeai inainte.''Copila se ridica,se dulce la geam si ma cheama,eu vin si imi spune ,,Ei au multe jucarii,si totusi stau tot timpul afara.''Atunci eu am simtit nevoia sa o intreb de ce nu se duce si ea afara,raspunsul ei fiind ca uneori se simte prea obosita pentru a ii impresiona pe alti,si ca doar asa e bagata in seama.Raspuns-ul ei imi era foarte familiar,cand eram mica eram la fel,apoi in liceu mi-am dat seama ca indiferenta atrage cel mai mult.Imi iau ramas bun de la fata si ies.Pe drum ma gandeam la asemanarea mea cu acea fata,deodata imi cade in cap cateva corcoduse,ma uit in sus si il vad in copac pe...David...la care eu ,,Nu esti cam batran sa te urci in copaci?''David imi raspunde ,,Adica eu sunt batran sau ce vrei sa zici?poate corcodusele alea cazute ti-au aranjat ideile...'',eu zambesc ironic si il intreb daca ce face el nu e furt,iar el imi spune ca nu e furt e imprumut si le va returna el...intr-o zi.,raspuns foarte ,,credibil''.David se da jos si ma invita la o plimbare.



Capitolul 8


         Ma intorc pe strada unde stiam ca e situata casa saisprezece si imi dau seama ca batrana Sarlota avea dreptate, incepusem sa observ case pe care nu le observasem cand am trecut pentru prima oara pe aici.Erau case frumoase dar parca pustii,ma intrebam daca ,chiar sunt asa sau suferinta mea interioara ma face sa le vad asa.Incepusem sa ma simt confuza,sa nu mai realizez ce e realitate si ce nu.
In fata casei mele se afla un grup de copii,erau atat de veseli,atat de fericiti si linistiti.Vad asezata pe marginea trotuarului acea fetita pe care o vazusem mai devreme,parea asa trista.Ma asez langa ea si o intreb de ce e atat de trista,iar ea imi spune cu vocea tremuranda ,,Nu vor sa se joace cu mine,intodeauna incerc sa le fac pe plac,glumesc,ii ajut,nu ma cert,fac ce fac ei si tot nu ma baga in seama,iar altii care nu fac nici macar jumatate din ce fac eu,au loc printre ei,de ce nu sunt apreciate eforturile mele?’’.Eram tentata sa ii spun ca asa sunt copii dar as fi mintit-o,asa sunt si adulti.Intodeauna m-am simtit exclusa,oricat de mult as fi incercat sa ma apropi de oameni cu atat ei se indepartau de mine.Ii pun mana pe umar si ii spun ,,Eu apreciez efortul tau,stiu cum e sa te gandesti atat de mult la a face pe placul altor persoane,incat uiti de propria persoana.Nu stiu cat voi sta aici dar pana plec…daca plec,poti sa contezi pe mine.’’Fata ma priveste cu ochii in lacrimi si imi multumeste,imi spune ca niciodata nu a avut o prietena cu adevarat,cea pe care o credea prietena,odata cu inaintarea varstei s-a indepartat.Ii raspund ca stiu cum e dar in timp va invata ca asa sunt multi oameni si trebuie sa se obisnuiasca ,cu indepartarea lor,cu respingerea.In acel moment fata ma intreaba daca eu m-am obisnuit cu lucrurile astea,inghit in sec si ii spun ca nu,dar incerc.Ma ridic ii intind mana,ea o intinde pe a iei si se ridica,o intreb daca vrea sa imi arate imprejurimile iar ea accepta fericita de parca eu as fi facut ceva pentru ea nu invers.In timp ce ne plimbam ajungem in dreptul a trei blocuri,una dupa alta.Fata imi spune ca ea sta in cel din mijloc la etajul doi si ca ii pare rau ca trebuie sa intrerupa plimbarea dar ii e foame si se duce in casa.Dupa ce se indeparteaza un pic de mine,o strig si o intreb cum o cheama iar ea imi spune ca toti ii spun Bubu,apoi intra in bloc.