Capitolul 9

        
           
        Ma asez pe gardul din fata blocului si incep sa ma gandesc cat de cunoscute si in acelasi timp necunoscute imi par toate.Deodata aud in spatele meu un zgomot,ma intorc repede si il vad iar pe batranul David,era ocupat sa rupa flori din acea gradina,eu in gluma ii spun ,,sti ca asta inseamna furt nu?’’el se uita la mine,imi zambeste si imi spune ,,sti ca iti trebuiesc pantaloni noi nu?’’la care eu ,,de ce?’’batranul David imi raspunde ,,pentru ca acel gard de abia a fost vopsit’’.Incepem amandoi sa radem si deodata simt o mica apropiere de acel batran.Il privesc in ochii lui de un albastru cristalin si il intreb daca poate sa ma ajute iar el cu o voce blanda imi raspunde ,,de ce crezi tu ca sunt aici,daca nu pentru a te ajuta pe tine?!’’.Batranul iese din acea gradina si imi spune sa il insotesc,intram amandoi in bloc apoi intram intr-un apartament.In acel apartament era Bubu,se juca,cu lingurile si furculitele in bucatarie,desi avea si jucarii adevarate,ea dadea mai multa importanta linguritelor si furculitelor,parca aveau o semnificatie mai mare fata de jucarii.Il intreb pe batran daca pot sa vorbesc cu fata,iar ea da din cap aproband.Ma asez langa ea pe podea,si o intreb ,,De ce acorzi mai multa importanta linguritelor si mai putina jucariilor?''.Fata se uita la mine,parca usor dezamagita de faptul ca nu stiam raspunsul,dar imi ia ambele palme,mi le deschide si imi pune in mana dreapta o lingurita si in mana stanga o furculita,si ma intreaba ce vad.Eu confuza ii spun ,,Ce sa vad?o lingura si o furculita...ce as putea sa vad?'',fata ofteaza,trista si imi spune ,,Eu in lingura vad un baiat si in furculita vad o fata,nu am multe jucarii ca alti,dar cred ca sunt mult mai norocoasa decat ei''.Dupa raspunsul ei eram si mai debusolata,cum poti sa fi mai norocoasa decat cei care au mai multe jucarii?cum poti sa te consideri norocoasa avand astfel de ,,jucarii''?,iar asta si i-am spus...dar pe un ton mai delicat,de asemenea am intrebat-o ,,si de ce baiatul e lingura si fata e furculita?si de ce te joci si cu paharele?(privirea mea indreptandu-se spre paharele aflate in dreapta noastra,asezate in linie dreapta).La care ea imi raspunde ,,Baietii pot face multe lucruri,la fel precum linguritele,in timp ce cu furculitele ai un numar limitat de mancaruri unde poti sa le folosesti,dar in schimb furculitele au finete.Iar in privinta fericiri...eu vad toate astea cu ajutorul imaginatiei mele.Restul copiilor vad jucariile asa cum arata si intodeauna vor alte jucarii,pentru ca vor sa adauge si alte personaje jocului lor,si cum niciodata nu poti sa ai toate jucariile pe care le vrei,mereu esti un pic...trist.Eu,inchid ochii,imi imaginez ce personaj vreau,apoi orice obiect din casa se transforma in mintea mea in personajul dorit.De exemplu,paharele.Tu vezi pahare,eu cand ma joc vad un zid,un zid cam la fel ca cel pe care il ai tu in mintea ta acum,iar el nu te lasa sa vezi lucrurile cum le vedeai inainte.''Copila se ridica,se dulce la geam si ma cheama,eu vin si imi spune ,,Ei au multe jucarii,si totusi stau tot timpul afara.''Atunci eu am simtit nevoia sa o intreb de ce nu se duce si ea afara,raspunsul ei fiind ca uneori se simte prea obosita pentru a ii impresiona pe alti,si ca doar asa e bagata in seama.Raspuns-ul ei imi era foarte familiar,cand eram mica eram la fel,apoi in liceu mi-am dat seama ca indiferenta atrage cel mai mult.Imi iau ramas bun de la fata si ies.Pe drum ma gandeam la asemanarea mea cu acea fata,deodata imi cade in cap cateva corcoduse,ma uit in sus si il vad in copac pe...David...la care eu ,,Nu esti cam batran sa te urci in copaci?''David imi raspunde ,,Adica eu sunt batran sau ce vrei sa zici?poate corcodusele alea cazute ti-au aranjat ideile...'',eu zambesc ironic si il intreb daca ce face el nu e furt,iar el imi spune ca nu e furt e imprumut si le va returna el...intr-o zi.,raspuns foarte ,,credibil''.David se da jos si ma invita la o plimbare.