joi, 21 aprilie 2016

Capitolul 5






      Ma intorc si vad un barbat batran,imbracat in alb,privindu-ma cu tandrete.Batranul observand debusolarea pe chipul meu,repeta intrebarea ,,Pot sa ma asez?'',cu o voce confuza ii raspund ,,da,desigur''.El se aseaza pe banca,aproape de mine si ma priveste zambind,ma privea de parca ma cunostea de o viata.La un moment dat intreaba ,,Eu ma numesc David,tu cum te numesti?'',la care eu cu o voce usor tematoare,,Ma numesc Alexandra''.Niciodata nu mi-a placut ca alti sa ma cunoasca,dar in mod ciudat si la prima vedere total incorect,intodeauna mi-a placut sa ii cunosc eu pe ei.Batranul continua ,,David,inseamna constructor,intodeauna mi-a placut sa cred ca sunt un constructor al destinului.Tu crezi ca poti sa contribui la constructia destinului tau?''.Intrebarea lui m-a blocat,cea ce e ceva avand in vedere ca eu intodeauna am avut un raspuns la aproape toate intrebarile,iar la cele la care nu am un raspuns,am o modalitate mai ,,speciala de a ma abate de la subiect,lucru ce am incercat sa il fac si de data asta spunand ,,Viata e destul de complexa,destinul e complex,cred ca depinde de multi factori''la care el foarte degajat ,,Factori precum?''.Eu incep usor sa ma enervez si incep sa bat din picioare,nu de alta dar habar nu aveam unde eram si de ce iar batranul vroia sa avem conversatii filozofice...dar totusi ii raspund ,,De multe lucruri,nu stiu,am prea multe pe cap pentru a ma gandi la asta''.Batranul observa starea mea si imi raspunde zambind ,,Poate ai multe pe cap pentru ca nu te-ai gandit la asta.Viata e ca un puzzle...complex,cum spui tu.Un puzzle care desi spre final crezi ca ai deslusit misterul,daca nu il termini complet,poti sa pierzi anumite detalii,detalii ce ar putea da imagini deslusite o altfel de semnificatie.Desi tulburata de ganduri si confuza,trebuie sa recunosc ca raspunsul batranului ma prinse,dar eu intodeauna am fost o fire mai retinuta,genul de om care trebuie sa cunoasca o persoana pentru a ii afla gandurile,parerile...sufletul.As fi vrut sa ii spun parerea mea,ca eu intodeauna am crezut ca viata e ca o tabla de sah.Regele suntem noi fizic,regina-sufletul,turnul-determinarea,nebunul-aventurierul din tine iar restul pieselor actiunile noastre.Iar loviturile vietii iti pot lua determinarea,aventurierul din tine,sau aventurierul din tine.Iar daca necazurile sunt suficient de puternice,sa iti ia si sufletul ca apoi sa ajunga la rege...Dar am facut ce fac eu de obicei,mi-am lasat parerile pentru mine si lui i-am raspuns ,,Intr-un fel aveti dreptate,dar las pe alta data discutiile filozofice''.Ma ridic de pe banca,imi iau ramas bun si incep sa ma distantez,cu gandul de a exploata zona,sperand ca poate in acest fel voi gasi raspunsuri.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu