joi, 21 aprilie 2016

Capitolul 6

   
   
    Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca drumul sa fie atat de greu,fiecare pas pe care il faceam era din ce in ce mai greu,faceam pauze,ma odihneam si epuizata spuneam ca nu mai pot,si ma rugam sa imi dea Dumnezeu forta apoi ca prin miracol imi gaseam iar putere si ma ridicam,.Dupa un timp sa vad o casa,mica dar foarte frumoasa,cu pereti visini in partea de jos iar in partea de sus albi in timp ce  acoperisul era tot visiniu.Eram atat de atenta la casa ca nici nu o observasem pe batrana care statea pe o bancuta din fata,eu dau sa strig ,,Doamnaaa!''(spundandu-mi ca trebuie sa fie vreo doamna in casa aia),cand deodata aud de langa mine ,,Daca sunt batrana nu inseamna ca sunt si surda,eh poate un pic chioara dar cine e perfect?Acum spune-mi micuto,ce te aduce pe aici?’’Incerc sa imi revin din sperietura(batrana era exact langa mine),imi cer scuze si ii povestesc ce mi s-a intamplat,sperand ca poate batrana ma poate ajuta.Batrana foarte amabila ma intreaba cum ma numesc,ii spun cum ma numesc ca apoi ea foarte degajata sa imi spuna ca nu ii place numele meu,asa ca ma va numi Micuta,spunand ca mi se potriveste.Avand in vedere ca in copilarie mi s-a spus mai rau...Micuta suna chiar bine,asa ca accept(nu ca as fi avut de ales).Batrana imi spune ca numele ei e Sarlota,si ma invita inauntru la o cafea.Intru in casa direct intr-un hol in forma de L,exact in fata mea era o oglinda mare aproape cat peretele de inalta,cu rame inchise la coloare,ma uit in dreapta si vad o camara cu o usa din doua parti,una dintre ele fiind deschisa,vazandu-se ca inauntru erau tinute borcane,in stanga era un cuier iar langa cuier era bucatarie.O bucatarie mica,dar calda,ma asez pe scaun si deodata simt asa ca o senzatie de déjà vu atunci cand o vad pe batrana aducandu-mi cornulete,iau un cornulet,gust si nu simt nimic…nu simt gustul deloc,batrana se uita la mine cu o privire blanda si de parca mi-ar fi citit gandurile imi raspunde ,,Si nici nu vei simti nimic’’Eu surprinsa o intreb ,,Nu inteleg…’’.Batrana se aseaza  calma pe scaunul de langa mine si incepe sa imi puna cateva intrebari aparent fara rost,precum daca inainte imi placea ploaia,iarna,sarbatorile etc.Eu ii raspund ,,da’’la toate ca apoi ea sa imi dea un pix si o foaie alba si sa iasa din bucatarie.Eu stau,astept…si astept…si astept...trecuse mai bine de o ora si batrana nu mai venea…ma uit la hartie si la pix si incep de plictiseala sa scriu ce am vazut de cand am ajuns in acest loc,incercand sa imi adun astfel gandurile.Dupa alte zeci de minute,batrana intra iar in bucatarie,pune la incalzit cafeaua,se aseaza pe scaun,aprinde o tigara fara filtru,se uita la hartie si imi spune zambind ,,Sti de ce nu ai simtit gustul cornuletului?sau mirosul liliacului?Uneori cand ai un soc foarte mare,pierzi bucuria vieti,pierzi ce iti placea la ea,ce te facea sa zambesti,sa visezi…sa speri.Bucuria ta pe langa bucuria de a avea langa tine persoana pe care o iubesti,reprezinta detalile vieti,precum un miros,gust,o imagine sau o senziatie provocata de ceva absolut banal.Acum totul pentru tine e alb si negru,de tine depinde daca vei da iar culoare vieti,de tine depinde daca seara vei vedea un cer negru sau unul plin de stele.Dar stai linistita ,vei fi si ajutata,dar partea cea mai importanta,va tine de tine.In drum spre mine puteai sa vezi atatea lucruri,precum case,oameni,flori,copaci dar si ca a inceput sa ploua si mai devreme spuneai ca adori ploaia…greutatile vieti te fac sa vezi lucrurile care da cu adevarat sens ei’’Batrana isi stinge tigara,se duce sa ia cafeau,toarna in ceasca si se aseaza in capatul mesei cu spatele catre geam si imi spune ,,Intoarce-te la casa numarul saisprezece,acolo pti sa dormi seara,iar ziua poti veni aici,daca vrei bineinteles.Pana la urmatoarea vizita,micuto,iti spun numai nosce te ipsum(cunaste-te pe tine insuti).''Ma ridic de la masa,imi iau ramas bun si plec.Imediat ce ies din casa,observ un prun,prun pe care nu il vazusem cand am intrat(daca era, sigur il vedeam cand am intrat)si uite asa se mai adauga inca un mister,mister ce era impreuna cu intrebarea cum de seamana acel prun cu prunul din fata blocului bunici mele…








      
      

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu