Capitolul 7

     In drum spre casa numarul saisprezece,ma gandeam la batrana,puteam sa jur ca o cunosc de undeva dar nu imi dadeam seama de unde,incercam sa analizez tot ce mi-a spus… ,,nosce te ipsum’’…sa ma cunosc pe mine insumi...dar ma cunosc sunt o persoana inchisa,curioasa,imi place sa analizez persoanele dar nu imi place sa fiu analizata,imi plac emisiunile politice si sa stau pe internet,nu sunt genul care iarta,ma enervez repede ,sunt foarte emotiva,nu am rabdare,si lupta nu e punctul meu forte…imi stiu defectele iar din punct de vedere al calitatilor duc lipsa.In timp ce ma auto-caracterizam observ un baiat langa un gard ,care incerca sa scoala un caine printre sabrele,chinuindu-l asa atat de tare incat acel caine schiorlaia de durere.Deodata apare o fata care trage de baiat spunandu-i sa lase cainele in pace.Baiatul lasa cainele in pace,si incepe sa o loveasca cu picioarele pe saraca fata,ea incercand doar sa salveze cainele.Deodata se apropie un alt baiat si il fugareste pe bataus,eu m-am apropiat de fata si am ajutat-o sa se ridice.Imi spune cu lacrimi in ochi ca e pentru prima data cand cineva strain ii ia apararea.Fata isi sterge lacrimile si pleaca.Nu stiu de ce dar aceasta fata ma marcat.Ma uit cum ea se indeparteaza cu greu de parca ar fi avut intreaga lume pe umeri.